

Acesta este un blog, in egala masura sobru dar si "glumet", care incearca sa prezinte o imagine a Romaniei contemporane, cu toate bunele si relele ei, prin intermediul unor articole de presa, glume si imagini selectate de autor. - El este versiunea 2008 a vechiului blog "mig007ROblog" (creat anul trecut). - Vechea versiune (cea din 2007) poate fi accesata in continuare utilizand vechiul link ! - Navigare placuta !!!



“Directia Nationala Anticoruptie a anuntat inceperea urmaririi pentru mai multe personaje de marca din fotbalul romanesc, printre care Victor si Giovanni Becali, Jean Padureanu, Cristi Borcea sau George Copos. Instant, mijloacele de comunicare in masa au preluat si au analizat subiectul pana la epuizare. Pagini intregi de ziar si multe ore de emisiuni de radio si televiziune s-au umplut cu date de context si comentarii. S-a reluat tot ce se scrisese si se vorbise in ultimele luni. Urmarind stirile de seara, opinia publica neavizata a ramas cu impresia ca se intampla ceva de mare exceptie, care poate influenta dezvoltarea viitoare a Romaniei. Pentru cei avizati, tot acest circ mediatic are iz de diversiune. Numele anuntate de cei de la DNA sunt nume grele. Stim foarte bine ca in Romania nu cade in plasa nici un peste mare. Sa nu ne spuna nimeni ca Giovanni Becali sau Borcea sau Copos au fost atat de fraieri, incat sa faca smecherii fara sa se acopere din punct de vedere legal. Nu se gandeau ca vor fi descoperiti ? Asta este o gluma. Nici macar buna. Nu vorbim despre niste scolari care au furat din fondul clasei. Vorbim de oameni care, inainte sa faca inginerii cu banii din transferuri, aveau deja averi de milioane de euro si prieteni cu cunostinte juridice vaste. Acesta este primul gand cand vrei sa faci o smecherie: cum sa te acoperi astfel incat sa nu platesti scump in cazul in care vei fi prins”.
“Nu cunosc opera filozofului si politologului Catalin Avramescu si nu stiu ca cineva s-o fi invocat pana acum. Cand intr-o circumstanta si-a enervat atat de tare interlocutorul, incat acesta i-a reprosat ca e lipsit de inteligenta, Avramescu nu s-a aparat cu opera, din care nu l-am auzit citand vreodata, ci cu studiile si diplomele. De fapt, adevarata opera a lui Avramescu este cea de publicist, in care s-a remarcat cu o vigoare de activist, care reinvie atmosfera glaciala si suierata din anii stalinismului. A facut-o atat de partizan si de lipsit de nuante, incat privita din afara de o instanta neutra breasla jurnalistilor din tara asta ar putea fi acuzata din pricina unor prestatii avramesti, de complicitate la tentativa de asasinare a bunului simt. Si pentru ca un asemenea specimen precum Catalin Avramescu nu putea sa scape neobservat de cel caruia i-a inchinat mintea si activitatea, a primit ceea ce merita din plin: postul de consilier de stat la Presedintia Romaniei. Recrutarea lui Avramescu in aparatul prezidential, in calitate de lubrifiant, demonstreaza inca o data, daca mai era cazul, cam cum vede dl Traian Basescu tara asta si cam ce asteapta de la dansa”.
“Un caz fara precedent in analele Uniunii Europene. Opt fosti si actuali ministri, dintr-o lovitura, se decide de catre Parchet si seful statului ca trebuie anchetati. Pentru prezumtive infractiuni de o gravitate exceptionala. Intr-o tara in care nu exista, ca urmare a conflictului intre presedinte si premier, un ministru al Justitiei. Ci doar un interimar. Care, a doua zi dupa ce a fost instalat, este pus in fata unei uriase provocari politice. Intr-o singura zi, el trebuie sa avizeze sau nu ceea ce a decis, tot intr-o singura zi, seful statului. Punerea celor opt sub ancheta. Iar ministrul interimar, Teodor Melescanu, arunca pisica inapoi. In gradina Palatului Cotroceni. Nu poate aviza o simpla adresa. Nu exista, asa cum prevede legea, dosare. In bataie de joc, primeste dosare. Sigilate. Dar daca inauntru, spune el, este hartie de ziare ? Si le deschide. Sunt dosare penale jumulite. Nu referate, asa cum a afirmat ieri presedintele, mintind inca o data. Si astfel, pisica moarta se intoarce. E din nou la Cotroceni. Nu mai este o criza intre institutiile statului. Este o super-criza. Marcata de fenomene stranii. Si extrem de periculoase”.
“Intr-o tara in care guverneaza incompetenta, oamenii simpli isi traiesc viata ca pe-o povara. Ii privesti pe strada si sunt coplesiti de griji. Deciziile neinspirate ale neavenitilor "de sus" genereaza in planul familiilor romanesti un adevarat cutremur. Lefurile devin mici in comparatie cu nevoile normale ale unei familii. Dezinformarea prin presa a capatat insa accente grotesti. Cand vezi la televizor analisti politici care repeta formule de genul "romanii asteapta cu sufletul la gura sa afle cine e «Profesorul»" te cutremura rasu’-plansu’. Pai, ce importanta credeti ca a avut pentru femeia care la 20 de ani si-a pus capat zilelor, sinucigandu-se impreuna cu fiica sa de 2 ani ? Avea cu totul alte probleme. Sau care ar fi fost gradul de nerabdare al copilei de la Iasi, crescuta de bunici, pe care o agreseaza colegii si profesorii fiindca un dezaxat a lansat zvonuri stupide despre ce face maica-sa in Italia ? Cum credeti ca judeca parintii parintilor plecati la munca in strainatate, pe umerii carora a ramas povara cresterii unor copii ce sufera de dor, faptul ca Melescanu se da in stamba cu dosarele celor opt demnitari acuzati de fapte grave de coruptie, incalcandu-i presedintelui atributiile constitutionale ? Ei gandesc simplu, iar comentarii de bun-simt sunt facute de oamenii de pe strada, nu de mancatorii de pacate de la televizor”.

E oficial ! Operatiunea «Xena» este o strategie de campanie a PSD – Peter Murvai – Gardianul – citeste aici -
“Concentrarea clasei politice si a presei pe "cazul Norica" este ultima dovada ca nimanui nu-i pasa in aceasta tara de agenda publica. Ultima dovada in sens cronologic si oarecum inutila, pentru ca oricum stiam ca agenda publica nu coincide cu agenda politica si agenda media. In studiul comunicarii si vietii sociale, s-a consacrat inca din 1972 renumita "agenda-setting theory" ("teoria fixarii/stabilirii agendei"), formulata pentru a corecta insuficientele lui "magic bullet theory" (nu mai traduc), care descrie si explica existenta a patru "agende" paralele: agenda publica, agenda politica, agenda media, agenda corporatista. Prin urmare, este oarecum absurd sa acuzi politicienii si presa, asa cum parea sa indice fraza de inceput a editorialului meu, pentru ca fiecare dintre aceste domenii are propria sa logica. Intre cele patru domenii exista interferente, dar numai in cazuri exceptionale”.
“N-a fost sa fie ! Dimpotriva, scena publica pare sufocata de adulatori prezidentiali din societatea civila. Ma rog, acum cu unul mai putin, - unul Avramescu -, care peste noapte, in timp ce analiza - impartial, desigur, cum ii sade bine unui societar civil -, dreapta prestatie a d-lui Basescu, a sarit, tup, ca un iepuras in uniforma cu fireturi a consilierilor prezidentiali. Era si timpul, fiindca deja "se lauda" pe la talk-show-uri ca traieste modest ! Nu e o problema, totusi. A ramas d-na Mungiu care combate cu 2000 de cuvinte pe minut (probabil pentru ca sta, cum ne-a informat de vreo zece ori intr-o emisiune, doar doua zile pe saptamana in tara !), si d-l Cartarescu, intrat in istoria literaturii pentru barbatescul act de a-l fi calcat in picioare pe Eminescu si datorita imensei cantitati de aer bagat cu pompa in cartile d-sale de "baietii destepti" din noua "cultura de stat". Dar nu-i de mirare: la Cluj, la recenta aniversare a nasterii poetului, toata floarea culturii si politicii locale au depus, la monumentul Poetului, in loc de buchete de flori, coroane mortuare ! Prostie sau nesimtire, ce mai conteaza. E clar ca traim un timp al contestarii. Am vazut chiar ca d-l Plesu e profund maniat pe dl Helmuth Schmidt ("coleg" de "politica mare" cu d-sa), pentru proastele conferinte pe care acesta - nefiind pana acum, la 90 de ani, niciodata ministrul de Externe al d-lui Iliescu -, isi permite, totusi sa le tina. Mi-e teama, insa, ca miza pe acesti corifei ar putea fi, si ea mult prea gonflata si vom pati la fel ca d-l Cristian Mungiu, care parea "condamnat" sa ia Globul de aur, si mai apoi, desigur (macar) un Oscar. O intreaga natiune s-a grabit sa caute "dusmanii" din cauza carora aceste mari performante nu s-au implinit, peste tot, in afara de chiar filmul insusi sau a criteriilor multiple dupa care se dau marile premii. Trebuie sa spun ca mi se pare cel putin deplasat sa-l ironizezi pe Helmuth Schmidt si sa-l admiri pe Traian Basescu, sa-l contesti, terfelesti pe Eminescu pentru a clama geniul de la Cotroceni, sau sa ucizi religia in care te-ai nascut descriind intr-o piesa de teatru scena felatiei facuta de Maica Domnului lui Iisus, ca apoi sa te inchini unui presedinte vremelnic al tarii. Nu m-ar mira ca d-l presedinte, dupa ce reuseste sa-i inregimenteze in "plutonul civil" de la Cotroceni pe toti acesti excelenti urmasi ai lui Paunescu, practicanti perfecti ai "autogonfle-ului de gasca", sa-i declare chiar "monumente ale naturii", ca nimeni, niciodata sa nu le mai poata face vreun rau. Ar putea chiar sa le faca o statuie. De grup, sau individuala. Ma rog, pentru eficienta s-ar putea construi in Piata Revolutiei macar un soclu, inalt (ca nimeni sa nu poata face pipi pe corifei !) si generos, pe care atunci cand sunt prin tara, aceste "constiinte" publice contestataro-adulatoro-autogonflate sa fie urcati si sa stea, asa, cate o ora, doua, primind ovatiile, multumirile, si "mangaierile" extazului celor multi si prosti, pentru binele carora distinsii intelectuali isi sacrifica viata pe la televiziuni, dar mai ales Opera”.
“Presedintia si Guvernul joaca tenis cu piciorul. Meseria nationala, mioriticul fault. De unde si blocajul national. Presedintele refuza sa-si exercite atributiile constitutionale, iar premierul, in loc sa vina cu o solutie de iesire din impas, se afunda in jocul prezidential de-a baza. Iar in jurul nostru au loc evenimente cu rol de maciuca in cap pentru o diplomatie adormita si o Presedintie de tara obsedata sa detina controlul absolut. Asupra unei tari izolate in propria neputinta si a unui popor inselat”.
“Lidia Barbulescu intruchipeaza la perfectie imaginea managerului-sef al justitiei romanesti in vremuri post-Macovei. Expresia faciala a domniei sale, constand dintr-o interesanta combinatie de cinism profund si beligeranta naturala, va fi avut, indubitabil, harul de a o evidentia inca in era comunista, eclipsand, prin urmare, restul colegilor magistrati. Primul demers al noului presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii a vizat mapele profesionale ale colegilor, doamna Barbulescu solicitand transferul acestor documente de la Parchetul General si Ministerul Justitiei la CSM. Cine mai poate exclude, de acum, posibilitatea reinfiintarii fostului serviciu secret al Justitiei, SIPA, desfiintat in 2006 ? Sefa CSM isi datoreaza notorietatea Rodicai Stanoiu, care a adus-o in 2001 la Bucuresti – dupa ce se va fi convins, fireste, ca justitia practicata in Oltenita excela in asemenea masura incat merita extinsa la plan national. Momentele de varf ale carierelor Lidiei Barbulescu, Mariei Huza si ale celorlalti prozeliti ai continuitatii vechiului sistem judiciar se suprapun perioadei in care un numar de procurori implicati in anchete privind mai-marii zilei s-au trezit, brusc, vanati. Ovidiu Budusan se vedea nevoit, in 2001, sa ceara azil politic in Franta; Cristian Panait deceda, in 2002, in circumstante ramase neelucidate pana in prezent – cazand in gol de la un etaj superior dupa ce refuzase sa compromita un alt procuror, decis sa sfideze establishmentul corupt”.

Elena Udrea i-a «recomandat» lui Basescu sa-l suspende pe Melescanu – Bogdan Apostolescu – Gardianul – citeste aici -
Megacriza – Razvan Savaliuc & Ovidiu Banches – Ziua – citeste aici -
PNL raspunde: Politizarea actului de justitie este regretabila – Dana Conerth – Ziua – citeste aici -

Se acumpeste metroul – Rompres – Romania libera – citeste aici -

"I have but one passion: to enlighten those who have been kept in the dark, in the name of humanity which has suffered so much and is entitled to happiness. My fiery protest is simply the cry of my very soul".